Bazilica Sfintei Cruci în Ierusalim este una dintre cele şapte biserici de pelerinaj din Roma. Este adesea trecută cu vederea de către turişti, însă este foarte preţuită de către credincioşii adevăraţi. Bazilica este renumită pentru colecţia de relicve venerate (cunoscute drept relicvele patimilor), precum şi pentru trecutul său istoric, în parte aureolat de tradiţie şi parţial probat de fapte istorice. Este notabilă şi pentru localizarea sa în proximitatea primei dintre cele patru bazilici majore, anume, Bazilica Sfântul Ioan Lateran.

Fondatoarea bazilicii a fost Elena, mama lui Constantin cel Mare. Aceasta a dispus construirea edificiului la începutul secolului al IV-lea, după o călătorie către Ţinutul Sfânt, de unde a adus o bucată din lemnul Crucii Adevărate, precum şi ţărână din Ierusalim. Locaşul de cult original era doar o simplă capelă, construită în incinta aşa-numitului Palazzo Sessoriano (palatul Elenei). Abia după câteva decenii a fost construită o biserică în adevăratul sens al cuvântului (cunoscută pe atunci sub numele de Basilica Heleniana sau Basilica Sessoriana, în onoarea ctitorei sale). Acest al doilea edificiu religios a fost restaurat sub Papa Lucius II, suferind modificări structurale şi decorative ulterioare în secolul al XVI-lea, precum şi la jumătatea secolului al XVIII-lea, sub Papa Benedict XIV.

Prin mijlocirea acestor modificări succesive, bazilica a ajuns să acumuleze o serie de particularităţi arhitecturale: dacă iniţial era caracterizată de o atmosferă profund romanică, în prezent se detaşează prin puternicele sale elemente baroce. În bazilică nu pot fi admirate foarte multe lucrări artistice, însă mormântul Cardinalului Francisco de los Angeles Quinones, proiectat de către Jacopo Sansovino în 1536 şi frescele care acoperă absida bisericii, presupuse a fi create de Antoniazzo Romano, Melozzo de Forli şi Marco Palmezzano sunt cu adevărat excepţionale. Notabil în acest sens este că trei lucrări ale lui Peter Paul Rubens împodobeau odinioară biserica, însă au fost fie înstrăinate, fie pierdute.

Pe de altă parte, cum s-a spus, biserica este vizitată pentru colecţia sa de relicve ale patimilor. Autenticitatea acestor relicve a fost adesea contestată, însă naraţiunile tradiţiei au triumfat asupra suspiciunilor ştiinţifice. Astfel, credincioşii pot veni aici pentru a venera piese precum doi spini din infama coroană a lui Iisus, un cui şi câteva bucăţi din lemnul crucii Mântuitorului, panoul pe care Iisus l-a purtat când era crucificat, o parte din crucea pe care a murit hoţul care s-a căit, părţi din peştera în care Iisus a fost născut în Betleem, stâlpul de care a fost legat Mântuitorul pentru a fi torturat de către soldaţii romani, şi alte câteva relicve sacre.

Capela Sfintei Elena, care a fost adăpostul iniţial al relicvelor, merită, şi ea, toată atenţia. Odinioară conţinea pământ adus de la Ierusalim, mai precis, de pe Golgota (de unde derivă şi numele bazilicii), însă în prezent conţine doar statuia monumentală a fondatoarei bisericii şi un mozaic creat de Melozzo da Forli în a doua jumătate a secolului al XV-lea.

Nume:
Bazilica Sfintei Cruci în Ierusalim (Basilica di Santa Croce in Gerusalemme)
Adresă:
12, Piazza Santa Croce in Gerusalemme, 00185, Roma, Italia
Telefon:
0039 06 70613053
Fax:
0039 06 70613053
Email:
[email protected]
Website:
www.santacroceroma.it

12, Piazza Santa Croce in Gerusalemme, 00185, Roma, Italia

Sus