Muzeele Vaticanului se detaşează ca fiind unul dintre cele mai complexe obiective de vizitat pe timpul unei şederi în Roma. Împart, de asemenea, cu Muzeele Capitoline, reputaţia unora dintre cele mai vechi stabilimente muzeale din Italia, ceea ce indică bogăţia de capodopere adunate în timp şi expuse cu mândrie aici spre deliciul vizitatorilor care vin la muzeu cu milioanele în fiecare an. Muzeele Vaticanului au ajuns a fi, după cinci secole de existenţă, unele dintre cele mai bogate muzee din lume, fiind considerate o adevărată comoară a capodoperelor în ceea ce priveşte artele frumoase.

Istoria Muzeelor Vaticanului debutează, cu aproximaţie, la începutul secolului al XVI-lea, când Papa Julius II a luat decizia de a expune faimoasa statuie a lui Laocoon cu fii săi în Cetatea Vaticanului, ca urmare a preţioasei expertize oferite de Michelangelo şi de Giuliano da Sangallo în ceea ce priveşte autenticitatea statuii. Însă acesta a fost doar începutul unei lungi serii de iniţiative asemănătoare care, în cele din urmă, au dus la formarea unuia dintre cele mai reputate şi mai vizitate muzee din lume. Inţiativa Papei Julius II a fost apoi continuată de Papa Clement XIV, Papa Pius VI şi Papa Grigore XVI, precum şi de alţi papi care au succedat în cursul istoriei.

Fără îndoială, Capela Sixtină este cea mai celebră secţiune, să spunem aşa, din Muzeele Vaticanului, însă este doar una dintre atracţiile ce pot fi admirate făcând turul muzeului. Apartamentul Borgia, Muzeul Chiaramonti, Muzeul Egiptean Gregorian, Muzeul Etnologic, Colecţia de Artă Religioasă Modernă, Pinacoteca, Muzeul de Istorie, Muzeul Pio Clementino şi Camerele lui Rafael, toate acestea sunt la fel de fascinante şi merită admirate şi studiate în detaliu.

Apartamentul Borgia (Appartamento Borgia), de exemplu, este acoperit cu fresce realizate de Pinturicchio de Umbria şi ucenicii săi, lucrări efectuate la dorinţa infamului Papă Alexandru VI (Borgia) de a avea camerele decorate cât mai măreţ posibil. Splendoarea picturilor de pe tavan şi de pe pereţii laterali este fără egal. Toate cele cinci camere (Pinturicchio a avut nevoie de trei ani pentru a-şi finaliza lucrarea, între 1492 şi 1495) ale apartamentului sunt acoperite cu fresce centrate pe scene inspirate din istoria creştinismului combinate cu teme specifice spiritului cultural al antichităţii şi Renaşterii. Actuala Pinacotecă a muzeului (Pinacoteca Vaticana) a fost iniţial adăpostită în Apartamentul Borgia, însă un stabiliment mai adecvat a fost construit pentru capodoperele expuse, la ordinul Papei Pius XI, în prima jumătate a secolului al XX-lea.

Vorbind despre Pinacotecă (Pinacoteca Vaticana), colecţiile sale cuprind picturi (şi, de altfel, şi tapiţerii) ce datează chiar din secolul al XI-lea, tocmai până în secolul al XIX-lea. Abia în prima jumătate a secolului al XX-lea, sub Papa Pius XI, galeria a fost mutată din Apartamentul Borgia în clădirea actuală (proiectată, la ordinul papalităţii, de către Luca Beltrami). Aici pot fi admirate numeroase elemente de interes, însă lucrările lui Rafael (Madona din Foligno, Schimbarea la Faţă, the Retablul Oddi), Perugino (Învierea lui San Francesco al Prato, Fecioara cu Pruncul şi Sfinţii), Leonardo da Vinci (Sfântul Jerome în Sălbăticie), Giotto (Tripticul Stefaneschi), Caravaggio (Înhumarea) şi ale lui Filippo Lippi (Încoronarea lui Marsuppini) se detaşează cu asupra de măsură. Demne de atenţie sunt şi Fecioara cu Pruncul semnată de Fra Angelico (o pictură miniaturală) şi Madonna del Magnificat a lui Bernardo Daddi.

Muzeul Pio Clementino (Museo Pio Clementino), fondat de Papa Clement XIV în 1771, adăposteşte o colecţie amplă de sculpturi antice, colecţie expusă în câteva camere. Este situat într-una dintre clădirile de pe marginea magnificei Cortile del Belvedere a lui Bramante. Sarcofagele Elenei şi Constanţei, mama şi fiica Împăratului Constantin, sunt expuse în Galeria Crucii Greceşti (Sala a Croce Greca), o statuie din bronz aurit care îl redă pe Hercule este situată în Sala Rotonda (camera este o atracţie în sine datorită amenajării sale asemănătoare cu un Panteon în miniatură şi datorită mozaicurilor sale), Ariadna Dormind (alături de numeroase alte statui antice) este expusă în Galeria Statuilor (Galleria delle Statue), în vreme ce Camera Muzelor (Sala delle Muse) adăposteşte un grup statuar al muzelor acompaniate de Apolo, iar Sala degli Animali (Camera Animalelor) expune reprezentări sculpturale a diverse animale, şi ele de origine antică. Vizitele la Cabinetul Măştilor (Gabinetto delle Maschere) şi la Galeria Busturilor (Galleria dei Busti) sunt la fel de satisfăcătoare. Şi faimosul Laocoon face parte din colecţiile acestui muzeu, chiar dacă este expus în curtea Belvedere.

Intrând la Muzeul Egiptean Gregorian (Museo Egiziano), vizitatorii păşesc într-o lume a unui fascinant orizont cultural. Fondat de Papa Grigore XVI în prima jumătate a secolului al XIX-lea, muzeul expune o gamă variată de piese, incluzând elemente de interes precum Cartea Egipteană a Morţilor, mumii (inclusiv mumii de animale), papirusuri antice, vaze, bijuterii, statui ale zeilor şi zeiţelor, precum şi sarcofage.

Muzeul Etrusc Gregorian invită vizitatorii să decopere un alt orizont cultural. Fondat chiar înaintea Muzeului Naţional Etrusc de la Vila Giulia, anume, în 1837, sub Papa Grigore IV, Muzeul Etrusc Gregorian oferă prilejul de a înţelege în profunzime sufletul anticei civilizaţii etrusce. Statui din bronz, vaze din teracota, urne, bijuterii, morminte şi sarcofage, toate acestea, în vreme ce constituie cea mai completă colecţie de vestigii etrusce din lume, evocă măreţia felului de viaţă al vechilor etrusci.

Muzeul Chiaramonti (Museo Chiaramonti) a fost fondat de Papa Pius VII la începutul secolului al XIX-lea, şi poartă numele laic al întemeietorului. Una dintre cele mai importante secţiuni ale acestui muzeu, dar care, din nefericire, nu este deschisă tururilor de vizite obişnuite, se referă la Galeria Lapidaria. Această galerie constă dintr-o colecţie de mai bine de 3000 de tablete din piatră cu inscripţii care aparţin atât culturilor creştine, cât şi celor păgâne (deloc surprinzător, este cel mai mare lapidariu din lume). Coridorul deschide un peisaj ce abundă în sarcofage, statui, reliefuri, numărând mai bine de 800 de piese muzeale, în vreme ce Aripa Nouă (Braccio Nuovo, cea mai nouă secţiune a muzeului) atrage atenţia prin două capodopere monumentale ale artei antice: Augustus Prima Porta şi Râul Nil (aceasta din urmă este o replică a capodoperei elene).

Colecţia de Artă Religioasă Modernă merită la fel de mult vizitată. Aceasta este una dintre cele mai noi ramuri deschise în cadrul Muzeelor Vaticanului. Fondată în 1973, colecţia, împărţită în mai bine de 50 de camere, expune lucrări semnate de artişti naţionali şi internaţionali, alese pe criteriul coordonatei religioase pe care o urmează. Un accent deosebit este pus pe lucrările artiştilor americani, mai bine de 12 camere fiind ocupate cu astfel de opere (Leonard Baskin este unul dintre artiştii americani, reprezentat aici de o statuie robustă a lui Isaac). De Chirico şi Manzu sunt doi dintre artiştii italieni care au lucrări expuse la Vatican, alături de capodopere semnate de figuri precum Sutherland, Dali, Rodin, Kadinsky, Matisse, Le Corbusier, Picasso, Gauguin, Chagall şi mulţi alţii.

O altă atracţie a Muzeelor Vaticanului este reprezentată de Camerele lui Rafael. Acestea sunt, de fapt, camerele apartamentului Papei Julius II care l-a desemnat pe marele artist renascentist să îi decoreze reşedinţa la începutul secolului al XVI-lea. Lui Rafael şi ucenicilor săi le-au trebuit 16 ani să finalizeze lucrările (între 1508 şi 1524), însă rezultatul este în genere considerat una dintre cele mai mari realizări ale artei renascentiste. Şcoala din Atena (în care artistul descrie marii filosofi ai antichităţii greceşti, anume, pe Socrate, Platon, Aristotel şi Euclid, dar, de fapt, realizează portretele pictorilor, sculptorilor şi arhitecţilor contemporani cu el, mai precis, Bramante, Leonardo da Vinci, Michelangelo şi, desigur, Rafael însuşi) este localizată în aşa-numita Stanza della Segnatura, şi se detaşează ca fiind una dintre cele mai bune lucrări ale artistului realizate pentru Vatican. În Stanza d’Elidoro şi în Sala di Constantino se află numeroase alte scene şi portrete semnate de Rafael şi de ucenicii săi. Salonul Rafael este un alt depozitar al operelor create de giganţii artei italiene: o Depunere de Caravaggio, Sfântul Jerome cu Leul de Leonardo da Vinci, Fecioara de Frari de Titian, o Pieta de Giovanni Bellini, şi, bineînţeles, Încoronarea Fecioarei de Rafael.

Capela Sixtină (Cappella Sistina, derivând de la numele Papei Sixtus IV) rămâne, oricum, regina tuturor exponatelor de la Muzeele Vaticanului. Este situată în Palatul Apostolic, reşedinţa papilor, şi este una dintre culmile artei renascentiste (atât arhitectural, cât şi pictural vorbind) înregistrate vreodată pe continent. Lui Michelangelo i-au trebuit 4 ani (între 1508 şi 1512) pentru a finaliza sarcina cu care a fost desemnat de către Papa Julius II, şi, de fapt, a fost chiar una dintre cele mai dificile comisii ale sale (efortul de a picta cele nouă panouri de pe tavan i-a afectat, în cursul proiectului de 4 ani, capacitatea vederii). Contribuţia lui Michelangelo de reduce la scenele inspirate din cartea Genezei şi la scena Judecăţii de Apoi care, în spiritul liniilor directoare renascentiste, reunesc divinitatea şi fizicalitatea umană într-o manieră neegalată de alte curente artistice. Alte fresce care acoperă capela (pereţii laterali, în speţă) se referă la scene realizate de Sandro Botticelli, Pietro Perugino, Signorelli, Pinturicchio, Roselli, şi Domenico Ghirlandaio. Din punct de vedere artistic, acestea sunt la fel de valoroase precum monumentalele panouri de pe tavan ale lui Michelangelo, însă din punct de vedere turistic, sunt eclipsate de lucrarea marelui florentin.

Însă vizitatorii nu ar trebui să părăsească Muzeele Vaticanului fără a intra şi la Muzeul Istoric (Museo Storico Vaticano). Acesta reproduce istoria Vaticanului ca entitate statală prin intermediul unor exponate de natură militară: uniforme, armuri, arme, şi chiar trăsuri (acestea din urmă fiind expuse la secţiunea de Trăsuri şi Automobile a Muzeului Istoric). Este situat în Palatul Lateran, care, în trecut, adăpostea colecţiile fostului Muzeu Lateran (Museo Lateranense, cunoscut şi ca Museo Greogoriano Profano şi Museo Profano Lateranense), ce a fost desfiinţat în 1970. Muzeul de Etnografie este la fel de interesant de explorat, întrucât oferă o imagine de ansamblu a diverse spaţii culturale ale lumii şi a evoluţiei acestora în cursul istoriei, acoperind o perioadă de aproape 3 milenii. Galeria Hărţilor şi numeroase alte atracţii pot cu uşurinţă completa o vizită la Muzeele Vaticanului, în cazul în care turiştii chiar îşi pot face timp pentru a studia în profunzime sau doar pentru a „răsfoi” printre toate elementele de interes ale muzeelor.

Nume:
Muzeele Vaticanului (Musei Vaticani)
Adresă:
Viale Vaticano, Vatican
Website:
www.museivaticani.va
Program:
de luni până sâmbătă: între 9:00 şi 18:00 (închis duminica, cu excepţia ultimei duminici din fiecare lună)

Viale Vaticano, Vatican

Sus