Roma este pe bună dreptate considerată a fi una dintre destinaţiile mondiale de primă mână, în special datorită copleşitorului său trecut istoric şi întrucât, alături de Grecia antică, reprezintă leagănul civilizaţiei europene. Densitatea siturilor istorice solicită vizitatorii să îşi planifice în detaliu sejurul în Roma, în cazul în care vor să experimenteze cât mai mult posibil din ceea ce capitala are de oferit din punct de vedere turistic. Însă, în orice caz, o atracţie care nu ar trebui niciodată omisă este faimosul Panteon, templul tuturor zeilor veneraţi în Roma antică.

Panteonul este notabil din mai multe puncte de vedere. În primul rând, unicitatea sa arhitecturală rezidă în faptul că înălţimea sa este egală cu diametrul, ridicându-se la puţin peste 43 de metri. În al doilea rând, până la începutul secolului al XX-lea, era cea mai mare clădire din beton din lume, iar în al treilea rând, este cel mai bine conservat edificiu antic din Roma. De fapt, excelenta stare de conservare a sa este o particularitate absolut excepţională a templului.

Templul a fost construit la ordinul lui Marcus Agrippa în a doua jumătate a primului secol îH, şi substanţial restaurat (de fapt, reconstruit) sub Împăratul Hadrian, în anul 126 dH. Originea numelui său nu este cunoscută cu acurateţe. Potrivit anumitor relatări (în principal, surse citate din lucrările lui Cassius Dio), numele edificiului derivă fie de la numeroasele statui ce odinioară populau împrejurimile imediate ale templului, fie de la domul perfect emisferic şocant de asemănător cu paradisul din ceruri. Este documentat şi obiceiul de a sacrifica animale şi de a le incinera pentru a delecta zeii cu mirosul ademenitor al cărnii lor. Fumul era evacuat prin oculusul din dom, această caracteristică arhitecturală fiind încărcată de un dens simbolism religios: oculusul facilita legătura dintre muritori şi zei, zeii putându-se uita în jos către oameni prin deschizătură, iar muritorii privind în sus cu venerare către divinitate.

Excelenţa arhitecturală a întregii structuri, în special a domului şi a porticului (minunat mărginit de masive coloane corintiene), a inspirat proiectarea a numeroase alte clădiri construite în cursul istoriei. Michelangelo însuşi a fost fascinat de structură, şi chiar s-a raportat la domul Panteonului ca la un model de urmat atunci când a proiectat domul Bazilicii Sfântul Petru din Vatican. Tot la fel a acţionat şi Brunelleschi atunci când a fost desemnat să proiecteze Bazilica Santa Maria dei Fiori din Florenţa.

În timp, patrimoniul decorativ al Panteonului a fost în mod substanţial îmbogăţit, în special cu începere din epoca Renaşterii. Astfel, lucrări semnate de Giuseppe Sacconi, Arnaldo Zocchi, Lorenzetto, Ludovico Gimignani, Francesco Rosa, Giovanni Peruzzini şi Luigi Garzi pot fi văzute peste tot în interiorul Panteonului (pereţi, nişe, arcade). În plus faţă de toate acestea, Panteonul este adesea adus în discuţie pentru notabilele personalităţi îngropate aici: în acest edificiu se află mormintele lui Rafael, al primului rege al Italiei, Vittorio Emanuele, precum şi mormântul succesorului acestuia, Umberto I. Merită menţionat că, deşi Panteonul nu este un locaş de cult în adevăratul sens al cuvântului, este ocazional folosit în scopuri religioase, în special pentru servicii specifice confesiunii catolice.

Astfel, în linii mari, dacă Panteonul a fost odinioară un loc unde toţi zeii din ceruri obişnuiau a fi invocaţi, se pare că în prezent se transformă gradual într-un Panteon ce evocă prezenţa zeilor de pe pământ: marile figuri ale culturii italiene (din artă, politică) care au onorat spiritul italian prin marile lor realizări în domeniile în care au creat sau au fost activi, în mare măsură asemănător Panteonului din Paris (care, la rândul său, conţine mormintele celor mai importanţi scriitori, artişti, politicieni şi oameni de ştiinţă născuţi în Franţa de-a lungul istoriei).

Nume:
Panteonul
Adresă:
Piazza della Rotonda, Roma, Italia